Drum bun Nea Liviu, fiu al munților și al văzduhului!
Acum mulți ani, cred că prin '97 sau '98 după o noapte de taină la Șhorley (pe vremea când avea mese de tablă prinse în șuruburi de beton:)) am stabilit de comun acord că e necesar și de urgență să mergem la munte, în momentul ăla, fără amânare. Așa că ne-am luat fiecare câte ceva pe noi, nu cine știe ce, și ne-am tirat la gară, direcția Petroșani. Eu eram destul de proaspăt picat în București, însă ei aveau un avans de cel puțin un an înaintea mea așa că am Read more [...]