I (unu) Acuma zilele, Sunt toate iara fara noima. Ma-ti parasit din nou, Infricosati. Caci ati vazut ca nu-s ca voi, Ca n-am a voastra forma, Ca eu traiesc o viata , Ce-o credeti voi fara noima. De ce sunt trist atunci ? De ce disper ? Nu vreau sa fiu ca voi ! Nu vreau sa pier ! La voi uitarea e o forma, Un mod de viata, Fara de mister. Nu vreti sa stiti nimica, Nu-ntrebati. E prea frumoasa asta viata, Fara noima. Ce rost mai are-atunci, Sa va-ntrebati ... Nebuni, va ziceti Read more [...]