Categorie: de zi cu zi

Fie ca…

În fiecare an, în cel puțin două ocazii, Paște și Crăciun, oamenii își aduc aminte brusc că ar trebui să fie mai buni. Dar cum devenim mai buni și care sunt beneficiile? De unde bunătatea asta? S-a reflectat ea oare în acțiunile noastre pe tot parcursul anului? Eu mereu mi-am imaginat bunicile și bunicii aceia din casele de bătrâni care tot restul anului și-l petrec privind pe fereastră așteptând pe cineva sau ceva ce nu mai vine și brusc, 3-4 zile pe an sunt asaltați. Dulciuri, Read more [...]

Cu mască și fără mască!

Pe vremea aceea, eram doar un strigăt mut, pe o față desfigurată. Plângeam o lacrimă prin ochiul scurs ce împingea tâmpla spre un rid neterminat. Culori se mistuiau într-un ritm nebun pe fața mea, ca un carusel ruginit ce-și cânta dansul într-un parc de distracții falimentate. Trăiam bidimensional, precum o acadea deformată de pingeaua unui bocanc și apoi înfiptă într-o furculiță știrbă, apoi atârnata pe un perete pe post de minunea de la capătul lumii. Într-o zi, o mână Read more [...]

Umbra

Ieri după-amiază m-am întâlnit cu mine. La o distanță de aproape 17 ani. Nu aveam decât 22 de ani și multe visuri în cap. Întâlnirea a fost mult mai emoționantă decât aș fi crezut, însă mult mai frumoasă decât mi-aș fi închipuit. Pentru această întâlnire trebuie să-i mulțumesc lui Mihail Sebastian, care m-a inspirat odată cu citirea Jurnalului lui, să îmi pun câteva gânduri peste oarece foi de hârtie. Nu am scris eu foarte mult atunci, doar vreo zece pagini ce însumează Read more [...]

Acrobații … la viață

Se tot preumblă printre noi de multă vreme o vorbă care spune că pesimiștii văd jumătatea goală a paharului, pe când optimiștii văd jumătatea plină a lui. Da, dar de fapt, sticla cu lichid este de fapt realitatea, nu paharul plin sau gol. El este doar o consecință. Atunci se pune întrebarea: ”Oare cel care vede paharul gol este văduvit de soartă, sau a avut curajul de a-l goli, știind că viața îi va umple iar paharul?” Unde este atunci curajul? El îi aparține celui care Read more [...]

Ca la teatru … TREPTE

Aseară am fost lovit în moalele capului. Nu de hoți, nici de nevastă, ci de teatru. De fapt, nu de teatru, ci de actori. De tinerii actori (boboci) ai trupei de teatru TREPTE. Nimic nu m-a avertizat de ceea ce avea să urmeze, chiar dacă afișul avertiza că o să asistăm la premiera atelierului teatral ActorEști. Poate că piesa s-a numit oficial ActorEști, însă eu am numit-o Emoţia visurilor. De fapt, asta am simțit timp de aproape două ore. Emoții, visuri, aripi întinse către Read more [...]

Alergare ușoară …

Zilele trecute ne-am jucat un pic cu cuvintele și am descoperit că unele cuvinte ar trebui antrenate un pic ca să poată ieși la lumină. De atunci până la scriitura mea a mai fost cale doar de câteva jocuri de cuvinte și cimilituri ce au pornit de la o prăjitură inteligentă:) cu straturi care se se despart singure. Așa că s-a pus problema dacă straturile se despart pentru că sunt inteligente sau că nu se mai iubesc, o prietenă concluzionând că iubirea depășește inteligența, Read more [...]

Tinerețe fără bătrânețe

În goana noastră continuă după perfecțiune, am uitat ceva foarte important. Cine este de fapt beneficiarul perfecțiunii noastre? Cât ne costă de fapt această perfecțiune, pentru că plata reală a acestei perfecțiuni nu se face de fapt în bani, chiar dacă la prima vedere așa pare. Adevărul e că pentru fiecare clipă de perfecțiune facem fără să conștientizăm un pact cu diavolul, iar când zic diavol, nu mă refer la cel biblic, pentru că ar fi prea ușor. Dacă ne-am opri Read more [...]

Tabula rasa

Unii dintre noi încă ne mai întrebăm ce se întâmplă, de ce nu mai suntem apropiați unii cu ceilalți, de ce nu ne mai simțim uniți ca şi popor, de ce nu mai avem nimic care să ne reprezinte, înafară poate de blazare și nepăsare. Un posibil răspuns l-am găsit citind câteva informații despre aborigeni, într-un material pregătit de Cris pentru copii. Informația m-a lovit în moalele capului. Aborigenii au o istorie ce acoperă aproape 50 000 de ani. (Dacă greșesc cu anii, corectează-mă Read more [...]

Tertium non datur

De-a lungul anilor am tot stat și am observat diverse comportamente ale celor din jurul meu, sau ale celor care și-au încrucișat tangențial destinele cu al meu. Comportamentele normale nu are rost să le amintesc, că sunt precum bârfa fără subiect:), însă cele care ies din ceea ce numim normal mă tot împung pe la șale. Azi neavând somn am mai citit un pic dintr-o cărțulie în care un cineva își revărsa frustrarea asupra tinerilor și a modurilor lor de a comporta în viața de Read more [...]

Drum bun Nea Liviu, fiu al munților și al văzduhului!

Acum mulți ani, cred că prin '97 sau '98 după o noapte de taină la Șhorley (pe vremea când avea mese de tablă prinse în șuruburi de beton:)) am stabilit de comun acord că e necesar și de urgență să mergem la munte, în momentul ăla, fără amânare. Așa că ne-am luat fiecare câte ceva pe noi, nu cine știe ce, și ne-am tirat la gară, direcția Petroșani. Eu eram destul de proaspăt picat în București, însă ei aveau un avans de cel puțin un an înaintea mea așa că am Read more [...]

Femeie, maine este ziua ta!

 Da, mâine este 8 martie, ziua internațională a femeii. Păi dacă este ziua ta, pune mâna și fă curățenie în casă, spală rufe, spală de azi copilul dacă mai ești și mamă, mergi si la coafor, fă totul, și după ce ai făcut totul, mai fă încă odată totul. Apoi zâmbește. Mâine e ziua ta, ți se va permite să zaci fericită, însă, doar până vin invitații. Dacă au venit, bucură-te! Înseamnă că încă te mai recunoaște cineva în rolul de femeie. Dar stai, prăjituri Read more [...]